fbpx
Planul de afaceri, principalul document necesar pentru accesarea fondurilor europene

Planul de afaceri, principalul document necesar pentru accesarea fondurilor europene

Pregătirea unui proiect pentru accesarea de fonduri europene sau naționale nerambursabile presupune întocmirea unor documente specifice, conform indicațiilor furnizate în ghidul solicitantului. Dintre acestea, planul de afaceri reprezintă în egală măsură cel mai important și cel mai complex document pe care antreprenorul trebuie să îl completeze și să îl depună pentru obținerea de fonduri nerambursabile. 

Structura acestui document este stabilită întotdeauna prin intermediul ghidului solicitantului și poate fi diferită de la un program de finanțare la altul. Prin urmare, respectarea instrucțiunilor furnizate de către instituția finanțatoare este obligatorie, în caz contrar fiind posibilă respingerea proiectului depus.

Planul de afaceri este parte componentă a proiectului întocmit pentru obținerea unei finanțări nerambursabile, alături de cererea de finanțare și documentele justificative menționate în ghidul solicitantului. 

Planul de afaceri este solicitat în mod obligatoriu în cazul proiectelor ce vizează investiții simple pentru achiziția de utilaje și echipamente și se transformă în studiu de fezabilitate în cazul proiectelor complexe ce propun, pe lângă achiziția de mijloace fixe și realizarea unor lucrări de construcții și montaj. 

Planul de afaceri este reglementat prin intermediul ghidului solicitantului, fără a exista cadru legislativ pentru elaborarea sa. 

Pe de altă parte, Studiul de fezabilitate este reglementat prin intermediul Hotărârii de Guvern nr. 907 din 2016. Această hotărâre stabilește, de asemenea, care este structura devizelor pe obiect și a devizului general, care este structura analizei cost-beneficiu și studiului de prefezabilitate.  

Aceste documente sunt utilizate în mod obligatoriu în cazul proiectelor complexe, după cum am menționat anterior, dar și în cazul investițiilor realizate de instituții publice, indiferent de sursa de finanțare. 

Iată care sunt cele mai importante capitole ale oricărui plan de afaceri:

Prezentarea societății solicitante de fonduri nerambursabile

Prima parte a planului de afaceri va cuprinde o scurtă descriere a societății care solicită sprijin financiar nerambursabil pentru implementarea unui proiect.

Prin urmare, în această secțiune se vor prezenta informații privind:

  • denumirea societății;
  • data de înființare a societății;
  • sediul social și locul în care proiectul se va implementa;
  • activitatea pentru care se solicită finanțare, respectiv codul CAEN aferent proiectului depus;
  • asociații firmei și ponderea acestora în capitalul social.

 

Prezentarea activității propuse spre finanțare

Activitatea pentru care societatea solicită finanțare nerambursabilă va fi prezentată în detaliu, insistând pe principalele tipuri de produse realizate ca urmare a efectuării investiției descrise în proiect. Totodată, cel care elaborează planul de afaceri trebuie să prezinte informații despre caracteristicile produselor realizate și felul în care acestea se diferențiază de produsele similare realizate de către firmele concurente existente pe piață.

Resursele implicate în implementarea proiectului

În cadrul planului de afaceri se solicită detalierea resurselor pe care beneficiarul le pune la dispoziția proiectului, pentru o bună implementare a tuturor activităților prevăzute. 

Resursele aflate la dispoziția proiectului se împart în cinci categorii:

  • Resursele umane implicate în implementarea proiectului se referă, pe de o parte, la managementul societății, respectiv persoanele cu atribuții de conducere a afacerii, iar pe de altă parte la persoanele de execuție;
  • Resursele financiare se referă la toate sursele de bani pe care beneficiarul le poate atrage pentru implementarea proiectului;
  • Resursele materiale se referă la terenurile, clădirile, echipamentele și utilajele, dar și alte bunuri pe care societatea le pune la dispoziția proiectului;
  • Resursele informaționale se referă la cunoștințele, procedurile, bunele practici pe care societatea trebuie să le dețină în vederea implementării proiectului în bune condiții;
  • Timpul reprezintă perioada maximă de timp în care activitățile proiectului trebuie să se încadreze.

Resursele necesare implementării proiectului au fost detaliate în cadrul acestui articol.

 

Analiza pieței

În continuarea planului de afaceri se vor prezenta informații despre următoarele aspecte:

  • piața potențială de desfacere, prezentând cerințele, așteptările clienților față de produsele similare;
  • concurenții existenți și concurenții potențiali;
  • potențialii clienți și furnizori ai societății ca urmare a implementării planului de afaceri;
  • strategia pe care societatea o va pune în practică pentru a-și atrage clienții și pentru a-i fideliza.

Prognozele financiare

Proiectul trebuie să fie implementat în condiții de eficiență economică, astfel încât să fie posibilă susținerea afacerii din fonduri proprii ale firmei după ce ajutorul financiar încetează.

Prin urmare, se vor prezenta informații despre:

  • cantitățile produse și comercializate;
  • prețurile de vânzare;
  • costurile de producție implicate;
  • profitul estimat;
  • fluxul de numerar al afacerii;
  • indicatorii economico-financiari ai investiției.

Justificarea necesității și oportunității investiției

Având în vedere faptul că planul de afaceri este realizat din fonduri publice nerambursabile, antreprenorul trebuie să demonstreze faptul că investiția propusă este atât necesară, cât și oportună.

Grupul Facebook -Academia de Finanțare

Înscrie-te în GRUPUL FACEBOOK și află primul noutățile.

Ghidul fondurilor europene: Resursele implicate în realizarea proiectului

Ghidul fondurilor europene: Resursele implicate în realizarea proiectului

Unul dintre capitolele esențiale ale oricărui plan de afaceri îl constituie detalierea resurselor aflate la dispoziția proiectului. Acestea asigură implementarea cu succes a activităților planificate, fără depășirea bugetului alocat și a termenelor prevăzute. 

Resursele planificate pentru implementarea activităților unui proiect sunt detaliate în cadrul planului de afaceri depus spre evaluare. Ele trebuie să fie corelate cu alte secțiuni ale planului de afaceri, precum bugetul investiției sau diagrama Gantt.

Iată care sunt cele cinci categorii de resurse aflate la dispoziția unui proiect:

Resursele umane 

Resursele umane implicate în implementarea proiectului se referă, pe de o parte, la managementul societății, respectiv persoanele cu atribuții de conducere a afacerii. Din rândul acestora se va desemna și angajatul cheie al societății, pentru care se vor prezenta calificările, specializările pe care le deține. 

Pe de altă parte, resursele umane vizează și personalul cu atribuții de execuție existente la momentul pregătirii proiectului, dar și noile locuri de muncă create după semnarea contractului de finanțare. Acestea trebuie să fie corelate cu specificul proiectului și să acopere necesarul de forță de muncă.

Resursele financiare

Resursele financiare se referă la toate sursele de bani pe care beneficiarul le poate atrage pentru implementarea proiectului. În această categorie vom regăsi, înainte de toate, ajutorul financiar nerambursabil încasat de către beneficiar după semnarea contractului de finanțare. 

De asemenea, în această secțiune a planului de afaceri trebuie să amintim:

  • creditele bancare contractate de societate în vederea susținerii investiției;
  • resursele financiare proprii aduse de beneficiar sub forma unor aporturi personale;
  • resursele financiare interne ale societății (capital social, disponibilul perioadei anterioare sau încasările din activitatea operațională).

Resursele materiale

Resursele materiale se referă la terenurile, clădirile, echipamentele și utilajele, dar și alte bunuri pe care societatea le pune la dispoziția proiectului.

Ele se pot afla în dotarea societății la demararea investiției sau pot fi procurate după semnarea contractului de finanțare prin implementarea proiectului. În această categorie se vor regăsi exact bunurile pentru care solicităm ajutor financiar nerambursabil. 

Resursele informaționale

Resursele informaționale se referă la cunoștințele, procedurile, bunele practici pe care societatea trebuie să le dețină în vederea implementării proiectului în bune condiții. În această categorie vom include toate regulile și condițiile ce decurg din legislația națională, ghidul solicitantului sau contractul de finanțare. 

Timpul

Timpul este, de asemenea, o resursă extrem de importantă aflată la dispoziția unui beneficiar de fonduri nerambursabile. El reprezintă perioada maximă de timp în care activitățile proiectului trebuie să se încadreze și este reglementat de contractul de finanțare încheiat de beneficiar cu finanțatorul.

Fiecare activitate are o dată de start, o perioadă de implementare și o dată de finalizare. Trebuie ținut cont, de asemenea, de faptul că unele activități sunt dependente de altele (de exemplu, nu putem realiza lucrările de construcții dacă nu am obținut, în prealabil, autorizația de construire), în timp ce altele sunt independente de desfășurarea celorlalte (publicitatea proiectului se va realiza pe toată durata proiectului, indiferent dacă celelalte activități înregistrează sau nu întârzieri).

Grupul Facebook -Academia de Finanțare

Înscrie-te în GRUPUL FACEBOOK și află primul noutățile.

Ghidul fondurilor europene: Ce este ajutorul de minimis?

Ghidul fondurilor europene: Ce este ajutorul de minimis?

Ajutorul de minimis este definit ca fiind ajutorul acordat unei întreprinderi unice, fiind stabilit la un nivel la care să nu distorsioneze concurența sau comerțul la nivelul Uniunii Europene pe durata a trei ani consecutivi.

Definiția dată mai sus este preluată din Ghidul privind acordarea ajutoarelor de minimis elaborat de Consiliul Concurenței în anul 2017. 

Se impun trei clarificări pentru a înțelege cu exactitate ce este și cum se calculează ajutorul de minimis:

  • ce este întreprinderea unică?
  • care este nivelul ajutorului de minimis?
  • cum se calculează perioada de trei ani consecutivi?

Noțiunea de întreprindere unică 

Întreprinderile se clasifică, în funcție de numărul de angajați și cifra de afaceri (sau activele totale) în trei categorii:

  • microîntreprinderi;
  • întreprinderi mici;
  • întreprinderi mijlocii;
  • întreprinderi mari.

Clasificarea întreprinderilor în funcție de aceste criterii a fost explicată în cadrul acestui articol.

Totuși, între diverse întreprinderi pot exista anumite legături juridice care determină un grup de firme să acționeze și să ia decizii comune. Dacă acest lucru se întâmplă, atunci întreprinderea unică vizează grupul de firme, nu o firmă individuală. Astfel, atunci când definim întreprinderea unică trebuie să luăm în calcul numărul de angajați, cifra de afaceri și activele totale ale tuturor întreprinderilor din grup. 

În funcție de legăturile existente între două sau mai multe întreprinderi, acestea se vor clasifica astfel:

  • întreprinderi autonome;
  • întreprinderi partenere;
  • întreprinderi legate.

Clasificarea de mai sus a fost explicată în cadrul acestui articol.

Care este nivelul ajutorului de minimis?

Ajutorul de minimis are ca plafon maxim suma de 200.000 euro pentru toate întreprinderile unice. În cazul întreprinderilor care activează în sectorul transporturilor, ajutorul de miminis trebuie să se încadreze în pragul de  100.000 euro.

În cazul în care întreprinderea a încasat în trecut și alte ajutoare de minimis, acestea se vor însuma, iar societatea are dreptul de a încasa noi ajutoare de minimis doar îl limita sumelor amintite mai sus.

Se impun două clarificări

  • în categoria ajutoarelor de minimis se încadrează și ajutoarele pentru programul Rabla, Rabla+, garanțiile oferite de stat pentru contractarea unor credite sau dobânda subvenționată, dacă este cazul, precum și alte ajutoare similare;
  • nu toate fondurile europene sunt ajutoare de minimis. În cadrul ghidului solicitantului se va face precizarea clară dacă respectiva finanțare este sau nu un ajutor de minimis. Ca o regulă generală, programele de finanțare ce acordă până la 200.000 de euro sunt ajutoare de minimis (Programul Operațional Regional prin măsura 2.1.A, Start-up Nation, de exemplu), în timp ce ajutoarele financiare mai mari de 200.000 de euro nu sunt ajutoare de minimis (Programul Operațional Regional prin măsura 2.2., spre exemplu). 

Cum se calculează perioada de trei ani consecutivi?

Ajutorul de minimis este acordat pe durata a trei exerciții financiare consecutive:

  • anul în curs;
  • ultimii doi ani anteriori.

Spre exemplu, dacă o întreprindere ce nu activează în domeniul transporturilor a încasat diverse ajutoare de minimis pe durata ultimilor doi ani în sumă totală de 150.000 de euro, pentru acest an are dreptul de a solicita doar diferența de 50.000 de euro.

Ajutoarele de minimis se consideră acordate în momentul în care dreptul legal de a beneficia de aceste ajutoare este conferit întreprinderii în temeiul legislației naționale aplicabile, indiferent de data la care ajutoarele de minimis se plătesc întreprinderii respective.

În cazul proiectelor europene, data acordării ajutorului este data la care intră în vigoare contractul de finanțare aferent proiectului propus prin cererea de finanțare, indiferent de momentul efectuării plăților efective.

Grupul Facebook -Academia de Finanțare

Înscrie-te în GRUPUL FACEBOOK și află primul noutățile.

Ghidul fondurilor europene: Întreprinderi autonome, partenere sau legate

Ghidul fondurilor europene: Întreprinderi autonome, partenere sau legate

Accesul societăților la finanțare nerambursabilă este condiționat de încadrarea întreprinderilor în anumite categorii, în funcție de numărul de angajați, cifra de afaceri sau activele totale. Totuși, relațiile complexe ce apar între două sau mai multe companii fac necesară includerea în analiză și a indicatorilor companiilor partenere sau afiliate.

În funcție de numărul de angajați, cifra de afaceri și activele totale, IMM-urile se clasifică în:

  • microîntreprinderi;
  • întreprinderi mici;
  • întreprinderi mijlocii.

Pragurile valorice pentru fiecare categorie de întreprindere au fost detaliate în cadrul acestui articol.

Totuși, dacă luăm în calcul și eventualele legături dintre întreprinderi, atunci încadrarea într-una dintre cele trei categorii amintite mai sus nu mai este la fel de facilă.

Este posibil ca o întreprindere care are acces la resurse suplimentare semnificative să nu fie eligibilă pentru statutul de IMM. În acest caz se vor analiza și resursele puse la dispoziția întreprinderii de către societățile partenere sau legate din grup. 

Această analiză se face în scopul unei mai bune încadrări în aceste patru categorii, pentru a evita alocarea de resurse financiare unor întreprinderi care nu au nevoie de ele.

În funcție de aceste criterii, vom avea în practică trei situații diferite:

Întreprinderi autonome

În această categorie sunt incluse întreprinderile care sunt complet independente, dar și întreprinderile care au unul sau mai multe parteneriate minoritare (fiecare mai puțin de 25 %) cu alte întreprinderi.

Studiu de caz:

O întreprindere cu patru salariați deține 10% din capitalul social al unei întreprinderi cu 20 de salariați.

În acest caz, întreprinderile sunt autonome și vor fi clasificate prin prisma propriilor date înregistrate, respectiv:

  • prima societate este microîntreprindere, având între zero și nouă angajați;
  • a doua societate este întreprindere mică, având de la zece la 49 de angajați.

Întreprinderi partenere

În cazul în care participațiile la alte întreprinderi ating cel puțin 25 %, dar nu depășesc 50 %, relația este considerată a fi între întreprinderi partenere.

Studiu de caz:

O întreprindere cu patru salariați deține 30% din capitalul social al unei întreprinderi cu 20 de salariați.

În acest caz, întreprinderile sunt partenere, iar încadrarea într-o categorie se va face prin analiza datelor comune, respectiv:

  • se vor lua în calcul 100% din angajații primei întreprinderi și 30% din angajații celei de-a doua întreprinderi;
  • numărul de zece angajați astfel rezultat din analiză încadrează societatea ca fiind întreprindere mică. 

Întreprinderi legate (afiliate)

În cazul în care participațiile la alte întreprinderi depășesc pragul de 50%, acestea sunt considerate întreprinderi afiliate.

Studiu de caz:

O întreprindere cu patru salariați deține 60% din capitalul social al unei întreprinderi cu 20 de salariați.

În acest caz, întreprinderile sunt afiliate (partenere), iar încadrarea într-o categorie se va face prin analiza datelor comune, respectiv:

  • se vor lua în calcul 100% din angajații primei întreprinderi și 100% din angajații celei de-a doua întreprinderi;
  • numărul de 24 de angajați astfel rezultat din analiză încadrează societatea ca fiind întreprindere mică. 

Controlul exercitat asupra întreprinderilor

O noțiune importantă în definiția IMM-ului este conceptul de control, acesta determinând dacă o întreprindere este considerată un partener sau o întreprindere afiliată. 

Nu este vorba doar de ponderea capitalului deținut de o întreprindere la alta, ci și de faptul că o întreprindere deține controlul asupra altei întreprinderi.

Întreprinderea unică include toate întreprinderile între care există cel puțin una dintre relațiile următoare:

  • o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților unei alte întreprinderi;
  • o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi;
  • o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;
  • o întreprindere care este acționar sau asociat al unei alte întreprinderi și care controlează singură, în baza unui acord cu alți acționari sau asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților întreprinderii respective.

Ce se întâmplă dacă pragul este depășit?

Pentru a oferi stabilitate și certitudine întreprinderilor care sunt aproape de atingerea sau depășirea pragurilor valorice pentru încadrarea ca microîntreprindere, întreprindere mică sau mijlocie, legislația europeană impune analiza datelor din două exerciții financiare consecutive.

Astfel, o întreprindere care depășește numărul de angajați sau plafoanele financiare în cursul anului de referință nu își schimbă încadrarea și își menține statutul de IMM cu care ea a început anul contabil. 

Totodată, ea își va pierde statutul de IMM în cazul în care se depășesc plafoanele pentru două perioade contabile consecutive.

Grupul Facebook -Academia de Finanțare

Înscrie-te în GRUPUL FACEBOOK și află primul noutățile.

Ghidul fondurilor nerambursabile: Definiția microîntreprinderilor și a IMM-urilor

Ghidul fondurilor nerambursabile: Definiția microîntreprinderilor și a IMM-urilor

Întreprinderile mici și mijlocii (IMM) sunt definite în legislația europeană în funcție de numărul de angajați, cifra de afaceri anuală și valoarea activelor totale. În funcție de aceste trei criterii, întreprinderile se clasifică în microîntreprinderi, întreprinderi mici și întreprinderi mijlocii. Atunci când pragurile maxime admise sunt depășite, întreprinderile sunt clasificate ca fiind întreprinderi mari. 

Conform legislației europene (Recomandarea 2003/361/CE), întreprinderile sunt definite prin următoarele criterii:

  • angajează mai puţin de 250 de persoane; 
  • au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro;
  • deţin active totale de până la 43 de milioane de euro.

Atunci când aceste praguri sunt depășite, societatea se încadrează în categoria întreprinderilor mari.

Micro-întreprinderile sunt definite ca întreprinderi care au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2 milioane de euro.

Întreprinderile mici sunt definite ca întreprinderi care au de la 10 până la 49 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 10 milioane de euro.

Întreprinderile mijlocii au între 50 și 249 de angajați și înregistrează o cifră de afaceri de până la 50 de milioane de euro sau active totale de până la 43 de milioane de euro.

Pentru a determina dacă o întreprindere se încadrează într-una din aceste definiții, dimensiunea întreprinderii nu este singurul factor care trebuie luat în considerare.

Astfel, o întreprindere poate fi foarte mică dacă analizăm propriile date (număr de angajați, cifră de afaceri și active totale), dar poate depăși aceste praguri dacă are acces la resurse suplimentare semnificative (atunci când este deținută total de întreprinderi mari, afiliată sau în parteneriat cu alte întreprinderi).

Prin urmare, pentru întreprinderile cu o structură mai complexă se impune o analiză de la caz la caz, luând în considerare nu doar datele societății, ci și datele celorlalte întreprinderi partenere sau legate (afiliate).

Analiza datelor și încadrarea întreprinderilor în funcție de legăturile dintre ele sunt efectuate în cadrul acestui articol.

 

Grupul Facebook -Academia de Finanțare

Înscrie-te în GRUPUL FACEBOOK și află primul noutățile.

Ghidul fondurilor europene: Ce este studiul de fezabilitate

Ghidul fondurilor europene: Ce este studiul de fezabilitate

Studiul de fezabilitate reprezintă un document ce prezintă posibilitatea proiectului de a îndeplini într-un mod eficient toate cerințele tehnice necesare și de a asigura rentabilitatea investiției. 

Structura cadru a studiului de fezabilitate este reglementată prin intermediul Hotărârii de Guvern nr. 907/2016 privind etapele de elaborare și conținutul-cadru al documentațiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiții finanțate din fonduri publice.

În cazul fondurilor europene, studiul de fezabilitate se utilizează în cazul proiectelor ce prevăd lucrări de construcții și montaj. Atunci când proiectul prevede doar achiziția unor bunuri sau servicii, studiul de fezabilitate nu este necesar, fiind utilizat planul de afaceri.

Conform HG 907/2016, Studiul de Fezabilitate trebuie să propună minimum două scenarii sau opțiuni tehnico-economice diferite, recomandând într-un mod justificat și documentat, scenariul sau opțiunea tehnico-economică optimă pentru realizarea obiectivului de investiții.

Structura cadru a studiului de fezabilitate conține două secțiuni, ambele având mai multe capitole și subcapitole. Pe scurt, structura studiului de fezabilitate este următoarea:

Piese scrise ale studiului de fezabilitate:

  • informații generale privind obiectivul de investiții;
  • situația existentă și necesitatea realizării obiectivului/proiectului de investiții;
  • prezentarea a minimum două scenarii tehnico-economice pentru realizarea obiectivului de investiții;
  • analiza fiecărui scenariu tehnico-economic propus;
  • scenariul tehnico-economic optim, recomandat;
  • urbanism, acorduri și avize conforme;
  • implementarea investiției;
  • concluzii și recomandări.

Piese desenate ale studiului de fezabilitate:

  • plan de amplasare în zonă;
  • plan de situație;
  • planuri generale, fațade și secțiuni caracteristice.

Studiul de fezabilitate cuprinde devizul general al investiției și devizele pe obiect, acestea fiind reglementate, de asemenea, prin intermediul HG 907/2016.

Grupul Facebook -Academia de Finanțare

Înscrie-te în GRUPUL FACEBOOK și află primul noutățile.

Acest text nu poate fi copiat fără acordul scris al Academiei de Finanțarare.