fbpx

Pragul de rentabilitate (numit în engleză breakeven) reprezintă unul dintre cei mai importanți indicatori analizați de către antreprenori în momentul în care trebuie să decidă lansarea unei afaceri. De asemenea, pragul de rentabilitate este un instrument deosebit de util pentru toți cei care sunt implicați în procesul de finanțare a unui start-up sau firme cu istoric: finanțatori, beneficiari, acționariat, management, bănci și alte instituții financiare. 

Pragul de rentabilitate reprezintă acel nivel al activității unei firme în care vânzările realizate egalează costurile totale ale afacerii, iar rezultatul obținut este zero. De aceea, în literatura de specialitate, pragul de rentabilitate este numit și punct critic sau punct de echilibru. De la acest nivel, orice vânzare suplimentară va genera profit. Prin urmare, pentru asigurarea echilibrului unei afacerii, este deosebit de importantă atingerea pragului de rentabilitate într-un timp cât mai scurt. 

Analiza pragului de rentabilitate ia în calcul mai multe variabile

  • prețul de vânzare pe care societatea îl practică pentru produsele sau serviciile sale;
  • costurile fixe pe care firma le suportă.
  • costurile variabile pe care activitatea economică le generează.

Estimând corect aceste variabile, vom putea prognoza timpul necesar (exprimat în luni sau chiar ani) în care afacerea își va auto-susține cheltuielile de funcționare din propriile sale vânzări și de la care va produce profit pentru proprietarii săi.

Pentru a calcula pragul de rentabilitate, va trebui să urmăm acești pași:

(articolul continuă mai jos…)

Pragul de rentabilitate: formulă de calcul

Dacă definiția pragului de rentabilitate am detaliat-o mai sus, este momentul să vedem care este formula de calcul a acestui indicator extrem de important.

Putem exprima pragul de rentabilitate ca fiind punctul de echilibru între venituri și cheltuieli:

Cifra de afaceri = Costurile afacerii 

În acest punct, după cum am spus la începutul articolului, profitul este zero, iar formula poate fi scrisă și astfel:

Cifra de afaceri – Costurile afacerii = 0

Totodată, diferența dintre cifra de afaceri înregistrată de societate și costurile pe care activitatea le generează este denumită marjă de siguranță. Cu cât cifra de afaceri este mai mare, cu atât pragul de rentabilitate este depășit mai mult, iar riscul de a înregistra pierderi este înlăturat.

Cifra de afaceri poate fi, la rândul ei, prezentată sub forma unui produs între prețul de vânzare și cantitatea efectiv vândută, iar formula pragului de rentabilitate va deveni:

Prețul de vânzare x Cantitatea vândută = Costuri fixe + Costuri variabile

Înainte de a prezenta efectiv pașii pe care trebuie să îi parcurgem pentru a calcula pragul de rentabilitate, va trebui să stabilim câteva ipoteze de lucru pentru analiza noastră:

  • vom presupune că prețul de vânzare nu se modifică în timp;
  • vom presupune că întreaga cantitate produsă va fi vândută, astfel că societatea nu va forma stocuri;
  • vom presupune că societatea va încasa imediat contravaloarea produselor vândute, astfel că vom exclude din analiză creanțele;
  • vom presupune că anumite costuri vor rămâne fixe pe termen mediu;
  • vom presupune că societatea își va îndeplini obligațiile de plată imediat, astfel că nu vom lua în calcul creditul comercial.

Evident, în condiții reale de piață, ipotezele de sus nu sunt aproape niciodată îndeplinite. Societatea își modifică prețurile de vânzare în funcție de concurență și puterea de cumpărare a consumatorilor, își va ajusta costurile continuu și chiar va schimba, dacă este cazul, produsele comercializate. 

Acum că am stabilit ipotezele de lucru, ne propunem să calculăm pragul de rentabilitate.

Pentru ușurință, vom lua ca model de lucru un atelier de producție a încălțămintei la comandă. Iată care sunt pașii necesari pentru calcularea pragului de rentabilitate:

Pragul de rentabilitate: estimarea costurilor fixe

Costurile fixe sunt cele care, pe termen scurt, nu suportă modificări. Ele rămân la nivelul negociat indiferent de evoluția (în creștere sau în scădere) a nivelului producției. Totuși, această ipoteză de lucru este valabilă doar pe termen scurt.

Într-o activitate economică, pe termen lung, toate costurile oscilează:

  • salariile se modifică în funcție de salariul minim brut în economie sau în urma negocierilor cu angajații;
  • chiria se modifică în funcție de evoluția pieței imobiliare în ansamblul său sau pentru spații asemănătoare;
  • cheltuielile de marketing se modifică în funcție de clienții cărora ne adresăm sau a canalelor de comunicare alese.

Cu toate acestea, pe termen scurt, unele costuri rămân constante, iar în această categorie vom include, printre altele: 

  • salariile și contribuțiile sociale;
  • chiria spațiului de producție;
  • utilitățile aferente spațiilor indirect productive (birourile, spre exemplu);
  • serviciile de contabilitate.

Pentru fabrica de încălțăminte aleasă drept model, am presupus că vom înregistra următoarele costuri fixe în prima lună de activitate:

Pragul de rentabilitate: stabilirea costurilor variabile

În categoria costurilor variabile sunt incluse cele care oscilează în timp în funcție de nivelul producției.

Cel mai ușor exemplu este cel aferent costurilor cu materiile prime: societatea va cumpăra mai multă piele dacă va produce mai multe perechi de pantofi și va achiziționa mai puțină piele dacă este nevoită să își reducă cantitatea de producție.

Iată câteva exemple de costuri variabile:

  • utilitățile spațiului de producție (electricitate, apă, etc);
  • materia primă și materialele consumabile;
  • combustibilul necesar mașinii care face aprovizionarea cu materii prime.

După cum am spus și la punctul anterior, pe termen lung toate costurile afacerii sunt variabile, ele fiind influențate de condițiile pieței, concurență, preferințele consumatorilor, nivelul taxelor, etc.

Vom presupune că atelierul nostru înregistrează următoarele costuri variabile în prima lună. De data aceasta, costurile variabile sunt exprimate per unitatea de produs (în cazul nostru, pentru o pereche de pantofi):

Totodată, atelierul poate stabili ca unele cheltuieli să fie exprimate ca procent. În exemplul de mai jos, am presupus că societatea plătește 5% din prețul de vânzare drept comision unei societăți care se ocupă de promovarea vânzărilor:

Pragul de rentabilitate: estimarea prețului de vânzare

Următorul pas pentru calcularea pragului de rentabilitate îl reprezintă estimarea cifrei de afaceri (prețul de vânzare și cantitatea vândută). După cum am arătat în formula de calcul prezentată anterior, cifra de afaceri este formată din produsul cantității vândute și a prețului de vânzare:

Cifra de afaceri = Preț de vânzare x Cantitate vândută

Prețul de vânzare este ales de către producător în funcție de: 

  • calitatea produselor oferite;
  • cheltuielile pe care le suportă;
  • prețurile practicate de concurenții săi;
  • puterea de cumpărare a consumatorilor săi.

Evident, prețul de vânzare este stabilit ținând cont de toate aceste ipoteze și este supus schimbării pe termen mediu sau lung: societatea își va ajusta prețurile de vânzare în funcție de evoluția acestor indicatori analizați.

Vom presupune că atelierul de încălțăminte va comercializa o pereche de pantofi cu 250 de lei.

Pragul de rentabilitate: stabilirea adaosului comercial

Adaosul comercial sau marja comercială, așa cum mai este numit, reprezintă diferența dintre prețul de vânzare al produsului și costurile variabile pe unitatea de produs. Astfel, pragul de rentabilitate va fi mai scăzut cu atât mai mult cu cât marja comercială va fi mai mare (adaosul practicat de producător va fi mai mare).

Pentru exemplul ales de noi, marja comercială este următoarea:

Aplicație gratuită: Calculează singur pragul de rentabilitate

Până acum, în cadrul acestui articol am prezentat elementele care formează pragul de rentabilitate, formulele de calcul și cele mai des întâlnite exemple în practică. 

În secțiunea următoare orice persoană poate să calculeze pragul de rentabilitate al unei afaceri, modificând celulele gri și observând impactul pe care aceste schimbări îl au asupra rezultatului final:

Astfel, pragul de rentabilitate poate fi estimat pornind de la ipotezele prezentate în cadrul acestui articol.

Interpretarea datelor:

Conform ipotezelor folosite în acest articol, societatea are pragul de rentabilitate de 27.355,56 lei. La acest nivel, profitul înregistrat este zero (costurile sunt egale cu încasările). 

Pentru a atinge acest prag de rentabilitate, societatea trebuie să comercializeze un număr de 109 perechi de pantofi. Abia cea de-a 110-a pereche vândută va aduce societății profit. 

Dacă rezultatul atins nu este satisfăcător, atunci sunt necesare mici corecții aduse indicatorilor:

  • creșterea prețului de vânzare;
  • ajustarea cantităților produse și comercializate;
  • diminuarea acelor costuri fixe sau variabile care permit mici ajustări.

În final, vom afla care este pragul de rentabilitate la care veniturile sunt egale cu costurile, iar profitul este zero. Pornind de aici, orice unitate vândută în plus va aduce profit societăți, iar activitatea se va putea susține din surse proprii.

Grupul Facebook -Academia de Finanțare

Înscrie-te în GRUPUL FACEBOOK și află primul noutățile.

Acest text nu poate fi copiat fără acordul scris al Academiei de Finanțarare.
Share This