fbpx
Ghidul fondurilor europene: Întreprinderi autonome, partenere sau legate

Ghidul fondurilor europene: Întreprinderi autonome, partenere sau legate

Accesul societăților la finanțare nerambursabilă este condiționat de încadrarea întreprinderilor în anumite categorii, în funcție de numărul de angajați, cifra de afaceri sau activele totale. Totuși, relațiile complexe ce apar între două sau mai multe companii fac necesară includerea în analiză și a indicatorilor companiilor partenere sau afiliate.

În funcție de numărul de angajați, cifra de afaceri și activele totale, IMM-urile se clasifică în:

  • microîntreprinderi;
  • întreprinderi mici;
  • întreprinderi mijlocii.

Pragurile valorice pentru fiecare categorie de întreprindere au fost detaliate în cadrul acestui articol.

Totuși, dacă luăm în calcul și eventualele legături dintre întreprinderi, atunci încadrarea într-una dintre cele trei categorii amintite mai sus nu mai este la fel de facilă.

Este posibil ca o întreprindere care are acces la resurse suplimentare semnificative să nu fie eligibilă pentru statutul de IMM. În acest caz se vor analiza și resursele puse la dispoziția întreprinderii de către societățile partenere sau legate din grup. 

Această analiză se face în scopul unei mai bune încadrări în aceste patru categorii, pentru a evita alocarea de resurse financiare unor întreprinderi care nu au nevoie de ele.

În funcție de aceste criterii, vom avea în practică trei situații diferite:

Întreprinderi autonome

În această categorie sunt incluse întreprinderile care sunt complet independente, dar și întreprinderile care au unul sau mai multe parteneriate minoritare (fiecare mai puțin de 25 %) cu alte întreprinderi.

Studiu de caz:

O întreprindere cu patru salariați deține 10% din capitalul social al unei întreprinderi cu 20 de salariați.

În acest caz, întreprinderile sunt autonome și vor fi clasificate prin prisma propriilor date înregistrate, respectiv:

  • prima societate este microîntreprindere, având între zero și nouă angajați;
  • a doua societate este întreprindere mică, având de la zece la 49 de angajați.

Întreprinderi partenere

În cazul în care participațiile la alte întreprinderi ating cel puțin 25 %, dar nu depășesc 50 %, relația este considerată a fi între întreprinderi partenere.

Studiu de caz:

O întreprindere cu patru salariați deține 30% din capitalul social al unei întreprinderi cu 20 de salariați.

În acest caz, întreprinderile sunt partenere, iar încadrarea într-o categorie se va face prin analiza datelor comune, respectiv:

  • se vor lua în calcul 100% din angajații primei întreprinderi și 30% din angajații celei de-a doua întreprinderi;
  • numărul de zece angajați astfel rezultat din analiză încadrează societatea ca fiind întreprindere mică. 

Întreprinderi legate (afiliate)

În cazul în care participațiile la alte întreprinderi depășesc pragul de 50%, acestea sunt considerate întreprinderi afiliate.

Studiu de caz:

O întreprindere cu patru salariați deține 60% din capitalul social al unei întreprinderi cu 20 de salariați.

În acest caz, întreprinderile sunt afiliate (partenere), iar încadrarea într-o categorie se va face prin analiza datelor comune, respectiv:

  • se vor lua în calcul 100% din angajații primei întreprinderi și 100% din angajații celei de-a doua întreprinderi;
  • numărul de 24 de angajați astfel rezultat din analiză încadrează societatea ca fiind întreprindere mică. 

Controlul exercitat asupra întreprinderilor

O noțiune importantă în definiția IMM-ului este conceptul de control, acesta determinând dacă o întreprindere este considerată un partener sau o întreprindere afiliată. 

Nu este vorba doar de ponderea capitalului deținut de o întreprindere la alta, ci și de faptul că o întreprindere deține controlul asupra altei întreprinderi.

Întreprinderea unică include toate întreprinderile între care există cel puțin una dintre relațiile următoare:

  • o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților unei alte întreprinderi;
  • o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi;
  • o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;
  • o întreprindere care este acționar sau asociat al unei alte întreprinderi și care controlează singură, în baza unui acord cu alți acționari sau asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților întreprinderii respective.

Ce se întâmplă dacă pragul este depășit?

Pentru a oferi stabilitate și certitudine întreprinderilor care sunt aproape de atingerea sau depășirea pragurilor valorice pentru încadrarea ca microîntreprindere, întreprindere mică sau mijlocie, legislația europeană impune analiza datelor din două exerciții financiare consecutive.

Astfel, o întreprindere care depășește numărul de angajați sau plafoanele financiare în cursul anului de referință nu își schimbă încadrarea și își menține statutul de IMM cu care ea a început anul contabil. 

Totodată, ea își va pierde statutul de IMM în cazul în care se depășesc plafoanele pentru două perioade contabile consecutive.

Grupul Facebook -Academia de Finanțare

Înscrie-te în GRUPUL FACEBOOK și află primul noutățile.

Ghidul fondurilor nerambursabile: Definiția microîntreprinderilor și a IMM-urilor

Ghidul fondurilor nerambursabile: Definiția microîntreprinderilor și a IMM-urilor

Întreprinderile mici și mijlocii (IMM) sunt definite în legislația europeană în funcție de numărul de angajați, cifra de afaceri anuală și valoarea activelor totale. În funcție de aceste trei criterii, întreprinderile se clasifică în microîntreprinderi, întreprinderi mici și întreprinderi mijlocii. Atunci când pragurile maxime admise sunt depășite, întreprinderile sunt clasificate ca fiind întreprinderi mari. 

Conform legislației europene (Recomandarea 2003/361/CE), întreprinderile sunt definite prin următoarele criterii:

  • angajează mai puţin de 250 de persoane; 
  • au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro;
  • deţin active totale de până la 43 de milioane de euro.

Atunci când aceste praguri sunt depășite, societatea se încadrează în categoria întreprinderilor mari.

Micro-întreprinderile sunt definite ca întreprinderi care au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2 milioane de euro.

Întreprinderile mici sunt definite ca întreprinderi care au de la 10 până la 49 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 10 milioane de euro.

Întreprinderile mijlocii au între 50 și 249 de angajați și înregistrează o cifră de afaceri de până la 50 de milioane de euro sau active totale de până la 43 de milioane de euro.

Pentru a determina dacă o întreprindere se încadrează într-una din aceste definiții, dimensiunea întreprinderii nu este singurul factor care trebuie luat în considerare.

Astfel, o întreprindere poate fi foarte mică dacă analizăm propriile date (număr de angajați, cifră de afaceri și active totale), dar poate depăși aceste praguri dacă are acces la resurse suplimentare semnificative (atunci când este deținută total de întreprinderi mari, afiliată sau în parteneriat cu alte întreprinderi).

Prin urmare, pentru întreprinderile cu o structură mai complexă se impune o analiză de la caz la caz, luând în considerare nu doar datele societății, ci și datele celorlalte întreprinderi partenere sau legate (afiliate).

Analiza datelor și încadrarea întreprinderilor în funcție de legăturile dintre ele sunt efectuate în cadrul acestui articol.

 

Grupul Facebook -Academia de Finanțare

Înscrie-te în GRUPUL FACEBOOK și află primul noutățile.

Acest text nu poate fi copiat fără acordul scris al Academiei de Finanțarare.